fanatik.ro
Cosmin Contra a acordat un interviu a doua zi după sosirea în cantonamentul din Italia al naționalei de tineret. În prima parte a dialogului, selecționerul a dezvăluit discuția lungă avută cu Nicușor Stanciu în avionul care aducea naționala din Malta, jucătorul exprimându-și intenția de a se retrage de la națională.
Jucătorul lui Al Ahli Jeddah a confirmat ulterior ce a deconspirat Contra. Urmează mai jos tot ceea ce ține de munca selecționerului la FRF, explicații referitoare la nelămurirea colectivă „de unde atâta bulan?”, când pleacă de la națională, cât câștigă acum, cine vine în locul lui, când poate ajunge Simona Halep în vestiarul tricolorilor.
Interviu Cosmin Contra (foto): „Chiar nu înțeleg ce are Cornel Dinu cu mine. El a venit după mine la Timișoara și m-a convins să vin la Dinamo”
Cornel Dinu este unul dintre oamenii care te critică frecvent, iar tu eviți să-i răspunzi. E ceva mai vechi între voi despre care nu se știe?
– Din punctul meu de vedere, nu e nimic. Am fost atacat și când am venit la Dinamo ca antrenor, deci nu e o noutate. Am luat atunci o echipă care nu avea nicio șansă la play-off și am băgat-o în play-off, apoi am fost la un pas să iau titlul. Dacă nu ne egala Zlatinski la Severin, jucam ultima etapă cu titlul pe masă. Am luat și Cupa Ligii, dar tot nu am fost bun la Dinamo. Nu știu ce are cu mine… Trebuie să-l întrebați pe Cornel Dinu de ce crede că eu nu sunt un antrenor bun și de ce indiferent ce rezultate am, nu sunt bun pentru el.
Ai avut vreo discuție lămuritoare cu Dinu?
– Nu am avut niciun dialog, dar pur și simplu nu înțeleg ce are cu mine. Mi-a fost și antrenor la Dinamo, nu am avut niciun conflict, ba mai mult el a fost cel care m-a adus la Dinamo. A venit la Timișoara și m-a convins să aleg Dinamo, deși am avut mai multe oferte atunci. Eram cu Florin Iacob impresar, aveam oferte și de la Steaua, și de la Craiova, Sorin Cârțu era antrenorul meu de la tineret, dar Dinu, prin felul în care mi-a vorbit, m-a convins atunci, să aleg Dinamo. Chiar nu pot pricepe ce are cu mine…
„Am ajuns să port ochelari… E ceva… Nu e simplu să te uiți la 53 de jucători”
Mai e un curent care nu cred că-ți cade bine. „Mamă, dar cât bulan are Contra ăsta!”…
– (n.r. – începe să râdă copios) Hai să-ți zic cum stă treaba. Un antrenor care nu are noroc în anumite momente este imposibil să fie un antrenor mare. Și îți dau o grămadă de exemple de antrenori care au avut dramul ăla de noroc și au ajuns sus de tot. E clar că trebuie să ai și noroc. Da, am bulan de bulan, ce să spun dacă lumea zice asta? Sunt un antrenor norocos, dar norocul și-l mai și face omul, iar eu chiar muncesc, sunt pasionat și îmi respect meseria.
Câte ore pe zi muncești ca selecționer?
– Păi dacă am ajuns să port ochelari, înseamnă că s-a schimbat ceva… Fiind selecționer trebuie să te uiți la foarte multe date, ești prins non-stop, sfârșiturile de săptămână ne împărțim ori în România, ori afară… Nu e deloc simplu să te uiți la 53 de jucători. Văzând jucătorii live e mult mai bine ca să ai o părere cât mai aproape de realitate. Ca un exemplu, văd multe meciuri înregistrate, iar Spania – Suedia, care a fost acum o săptămână, l-am văzut deja de 4 ori. Asta și apropo de analiza adversarilor. Nu am un program fix, ca număr de ore, dar am treabă.
„Pentru mine ar fi un vis împlinit să mă calific cu naționala la un turneu final”
Stai mai mult pe afară decât în România?
– Nu am calculat. Dar îmi place când merg să văd un jucător român în străinătate să stau acolo două-trei zile. Să văd antrenamentele, să discut cu antrenorul lui, să prind și meciul… Îmi fac mare plăcere lucrurile astea, deși de multe ori îmi lipsește munca aceea de zi cu zi de la echipa de club. Aș fi foarte fericit dacă aș avea câteva zile în plus la convocări, pentru a lucra mai mult cu jucătorii. Multă lume nu înțelege că nu e simplu să fii selecționer.
Unii ar spune că ai atîta timp să pregătești cinci-șase meciuri pe an…
– Hai să ne uităm la meciul cu Spania, care urmează pe 5 septembrie. Este într-o zi de joi, probabil că unii jucători vor ajunge la lot luni seara, marți e un antrenament ușor pentru că nu poți să-i soliciți, miercuri e antrenamentul oficial, iar joi e meciul. Ce pot lucra efectiv cu jucătorii? Bine că e meciul acasă, pentru că, dacă era în deplasare, marți plecam în Spania. E foarte dificil să pregătești un meci așa cum îți dorești. Ai timp să corectezi doar anumite lucruri care s-au făcut greșit la meciul anterior, anumite poziționări, blocul funcțional… Mă axez doar pe ce vreau clar la meciul care urmează.
Îți place munca de selecționer?
– Mi-am dorit întotdeauna să fiu antrenor la echipa națională, dau tot ce e mai bun din mine și încerc să fac lucrurile cât mai bine. Ar fi un vis împlinit să mă calific cu România la un turneu final.
Interviu Cosmin Contra: „Dacă ratez calificarea la Euro, plec, fără discuție! Poate plec și dacă ne calificăm…”
Pleci dacă ratezi calificarea la EURO?
– Bineînțeles! Clar, fără discuție… Poate și dacă ne calificăm la Europene, voi pleca după turneul final… Nu se știe. Ascultă ce-ți spun, iar treaba asta o știu și Mihai Stoichiță, și dom’ președinte. Și acum, dacă eu simt că nu e ok, că nu văd la jucători flacăra aceea că vor să ne calificăm, plec! Merg la dom’ președinte și ne despărțim, apoi plec a doua zi acasă la Madrid.
Ai vreo ofertă în acest moment?
– Nu sunt genul să mă laud, dar am refuzat câteva oferte foarte importante în perioada asta. Oferte sunt, întotdeauna, crede-mă! Dacă eu simt în septembrie că nu mai pot să transmit ceea ce îmi doresc sau să fac ceva, atunci sigur aș lăsa o altă persoană să vină în locul meu. Ca să facă lucrurile mai bine ca mine. Nu am fost niciodată genul care să țină de scaun. Dar, în același timp, simt că am făcut și lucruri bune la echipa națională, dar nu sunt scoase în relief.
„Eu sunt un antrenor foarte critic cu mine. Îmi analizez fiecare decizie”
Și care ar fi lucrurile bune despre care spui că nu se scrie și nu se vorbește?
– În ce moment este fotbalul românesc, ce a putut să facă Cosmin Contra din această generație, câți jucători tineri a promovat, ce rezultate a avut la echipă Cosmin Contra. Cam astea… La mine totul a fost bulan, noroc, nu am făcut niciodată lucrurile bune. De exemplu, în Norvegia, am început în 4-4-2, iar la 2-0 pentru ei l-am băgat pe Maxim și pe Ianis și am schimbat în 4-3-1-2, deși nu am făcut deloc la antrenamente chestia asta. Ianis în spatele celor două vârfuri și am egalat la doi, pentru că norvegienii nu mai știau cum să stea în teren.
Eu îmi amintesc că ai fost lăudat pentru schimbările tactice…
– Nu, totul a fost bulan. Doar norocul a făcut să egalăm, au cam zis toți… Lumea uită să spună că în ultimele 20 de minute cu Norvegia am schimbat totul cu mutările făcute! Și, crede-mă, eu sunt un antrenor foarte critic cu mine! Îmi analizez fiecare decizie și fiecare mișcare tactică pe care o fac. Iar imediat după meciul din Norvegia am declarat că primele 70 de minute au fost cele mai slabe ale mele ca selecționer. Dar am avut acea reacție de 15-20 de minute de pe final care ne-a salvat.
„Mirel Rădoi e o soluție pentru națională dacă eu plec, dar nu știu dacă își dorește”
Au început să-ți placă finalurile astea cardiace…
– Pe mine mă bucură revenirile de care spuneam. Nu prea eram obișnuit cu ele la echipa națională. Când eram eu jucător, după ce eram conduși cu 2-0, parcă ne turnau plumb în ghete, cum se spune. Nu puteam să revenim în joc. Acum am fost aproape să revenim și în Suedia la 2-2, cu ocazia aceea a lui Săpunaru, tot de la 2-0, în Norvegia ne-a reușit. Sunt lucruri pozitive. Dar în același timp pot spune că am avut cu jucătorii o ședință dură, când am ajuns în Malta, și le-am spus că nu putem să jucăm 70 de minute în felul cum am făcut-o la Oslo. Și, revin. Majoritatea a spus că am egalat doar din bulan… Ce să mai zic eu? Iar alți antrenori, care au noroc și mai mare să spun așa, sunt fenomene😊)
Mirel Rădoi e pregătit să vină în locul tău când pleci? Așa se vorbește prin federație…
– Mirel este un băiat foarte pregătit. Eu cred că ar fi o soluție, dar nu știu dacă își dorește lucrul acesta. Avem antrenori foarte buni care pot fi selecționeri. Este Mirel, e Dan Petrescu, este Olăroiu, e Gică Hagi, care cunoaște foarte bine toți tinerii din țară.