Cupa Mondială de rugby 2019 se va desfăşura în Japonia, în perioada 20 septembrie-2 noiembrie, cu 20 de echipe, repartizate în patru grupe. România va lipsi pentru prima dată în istorie de la CM, fiind descalificată de Federația Internațională (IRB) pentru folosirea unui jucător neeligibil. La turneul final se vor juca în total 48 de meciuri, pe 12 stadioane răspândite în arhipelagul nipon de la arena cea mai mică din Kamaishi (16.187 locuri) până la cea mai mare din Yokohama (72.327 locuri).
România, absentă de la CM pentru prima dată în istorie
Prezentă la toate edițiile Campionatului Mondial, naționala de rubgy a României va rata turneul final din 2019, a noua ediție a competiției. „Stejarii” au fost descalificați de Federația Internațională (IRB) pentru că l-au folosit pe tongolezul Sione Fakaosilea în Rugby Europe Championship, deși nu ar fi avut acest drept.
Conform federației mondiale de specialitate, România nu avea dreptul de a-l folosi pe Fakaosilea, motivația fiind aceea că acesta evoluase pentru echipa de rubgy în 7 a statului Tonga.
Acordarea punctelor și cum se va face departajarea în caz de egalitate
În faza grupelor, victoria va fi recompensată cu 4 puncte, iar egalul cu 2 puncte, în timp ce echipele care au marcat cel puţin patru eseuri vor primi un punct bonus ofensiv, iar cele care vor pierde la o diferenţă mai mică de şapte puncte vor lua un punct bonus defensiv, informează Agerpres.
În caz de egalitate de puncte la finalul meciurilor din grupă, primul criteriu de departajare va fi cel al meciului direct, următorul fiind punctaverajul (diferenţa dintre punctele înscrise şi punctele primite), iar al treilea va fi esaverajul, diferenţa dintre numărul de eseuri reuşite şi de eseuri primite în grupă.
În caz de egalitate la finalul unui meci din fazele eliminatorii, va urma o pauză de cinci minute, după care se vor desfăşura două reprize de prelungiri a câte 10 minute, cu pauză de cinci minute între ele. Dacă egalitatea va persista se vor mai juca două minute suplimentare, după principiul ”morţii subite”, prima echipă care va marca în această perioadă urmând să fie declarată învingătoare. Dacă egalitatea se va menţine se va trece la executarea unui şuturi la but, de la linia de 22 de metri, cinci jucători de la fiecare echipă fiind desemnaţi pentru acest lucru. Dacă egalitatea se va menţine după sesiunea de cinci, se vor executa şuturi alternativ după principiul ”morţii subite”.
Componenţa grupelor:
Grupa A: Irlanda, Scoţia, Japonia, Rusia, Samoa;
Grupa B: Noua Zeelandă, Africa de Sud, Italia, Namibia, Canada;
Grupa C: Anglia, Franţa, Argentina, SUA, Tonga;
Grupa D: Australia, Ţara Galilor, Georgia, Fiji, Uruguay;
Programul meciurilor
Vineri 20 septembrie
Japonia – Rusia, la Tokyo (ora 13:45), în Grupa A
Sâmbătă 21 septembrie
Australia – Fiji (07:45), la Sapporo, în Grupa D
Franţa – Argentina (10:15), la Tokyo, în Grupa C
Noua Zeelandă – Africa de Sud (12:45), la Yokohama, în Grupa B
Duminică 22 septembrie
Italia – Namibia (08:15), la Higashiosaka, în Grupa B
Irlanda – Scoţia (10:45), la Yokohama, în Grupa A
Anglia – Tonga (13:15), la Sapporo, în Grupa C
Luni 23 septembrie
Ţara Galilor – Georgia (13:15, la Toyota), în Grupa D
Marţi 24 septembrie
Rusia – Samoa (13:15), la Kumagaya, în Grupa A
Miercuri 25 septembrie
Fiji – Uruguay (08:15), la Kamaishi, în Grupa D
Joi 26 septembrie
Italia – Canada (10:45), la Fukuoka, în Grupa B
Anglia – SUA (13:45), la Kobe, în Grupa C
Sâmbătă 28 septembrie
Argentina – Tonga (07:45), la Higashiosaka, în Grupa C
Japonia – Irlanda (10:15), la Shizuoka, în Grupa A
Africa de Sud – Namibia (12:45), la Toyota, în Grupa B
Duminică 29 septembrie
Georgia – Uruguay (08:15), la Kumagaya, în Grupa D
Australia – Ţara Galilor (10:45), la Tokyo, în Grupa D
Luni 30 septembrie
Scoţia – Samoa (13:15), la Kobe, în Grupa A
Miercuri 2 octombrie
Franţa – SUA (10:45), la Fukuoka, în Grupa C
Noua Zeelandă – Canada (13:15), la Oita, în Grupa B
Joi 3 octombrie
Georgia – Fiji (08:15), la Higashiosaka, în Grupa D
Irlanda – Rusia (13:15), la Kobe, în Grupa A
Vineri 4 octombrie
Africa de Sud – Italia (12:45), la Shizuoka, în Grupa B
Sâmbătă 5 octombrie
Australia – Uruguay (08:15), la Oita, în Grupa D
Anglia – Argentina (11:00), la Tokyo, în Grupa C
Japonia – Samoa (13:30), la Toyota, în Grupa A
Duminică 6 octombrie
Noua Zeelandă – Namibia (07:45), la Tokyo, în Grupa B
Franţa – Tonga (10:45), la Kumamoto, în Grupa C
Marţi 8 octombrie
Africa de Sud – Canada (13:15), la Kobe, Poule B
Miercuri 9 octombrie
Argentina – SUA (04h45), la Kumagaya, în Grupa C
Scoţia – Rusia (10:15), la Shizuoka, în Grupa A
Ţara Galilor – Fiji (12:45), la Oita, în Grupa D
Vineri 11 octombrie
Australia – Georgia (13:15), la Shizuoka, în Grupa D
Sâmbătă 12 octombrie
Noua Zeelandă – Italia (07:45), la Toyota, în Grupa B
Anglia – Franţa (11:15), la Yokohama, în Grupa C
Irlanda – Samoa (13:45), la Fukuoka, în Grupa A
Duminică 13 octombrie
Namibia – Canada (06:15), la Kamaishi, în Grupa B
SUA – Tonga (08:45), la Higashiosaka, în Grupa C
Ţara Galilor – Uruguay (11:15), la Kumamoto, în Grupa D
Japonia – Scoţia (13:45), la Yokohama, în Grupa A
SFERTURI DE FINALĂ
Sâmbătă 19 octombrie
C1 – D2 (10:15), la Oita (sfert 1)
B1 – A2 (13:15), la Tokyo (sfert 2)
Duminică 20 octombrie
D1 – C2 (10:15), la Oita (sfert 3)
A1 – B2 (13:15), la Tokyo (sfert 4)
SEMIFINALE
Sâmbătă 26 octombrie
câştigătoare sfert 1 – câştigătoare sfert 2 (11:00), la Yokohama
Duminică 27 octombrie
câştigătoare sfert 3 – câştigătoare sfert 4 (11:00), la Yokohama
MECIUL PENTRU LOCUL 3
Vineri 1 noiembrie (11:00), la Tokyo
FINALA
Sâmbătă 2 noiembrie (11:00), la Yokohama
*În România, Campionatul Mondial de Rugby va fi transmis de TVR.
Lista celor 12 stadioane în funcţie de capacitatea lor:
International Stadium Yokohama (72.327 locuri): Cea mai mare arenă de la Cupa Mondială 2019 va găzdui în principal semifinalele şi finala din 2 noiembrie. Aici a avut loc şi finala CM 2002 de fotbal, câştigată de Brazilia în faţa Germaniei.
Shizuoka Ecopa Stadium (50.889 locuri): Este stadionul pe care Japonia a bătut în 2015 Africa de Sud, spre surpriza generală. Aici activează Shizouka Rugby Club, fondat în 1929.
Tokyo Stadium (49.970 locuri): Arena va găzdui în special ceremonia de deschidere a competiţiei şi meciul de deschidere dintre Japonia şi Rusia.
Toyota Stadium (45.000 locuri): Echipa locală a câştigat campionatul naţional de rugby şi fanii sunt obişnuiţi cu jucătorii de clasă internaţională.
Sapporo Dome (41.410 locuri): Situat pe insula Hokkaido, Sapporo a găzduit JO de iarnă din 1972, dar Sapporo Dome a fost construit abia în 2001, pentru Cupa Mondială de fotbal, organizată un an mai târziu. Aici vor avea loc meciuri precum Australia – Fiji (21 septembrie) sau Anglia – Tonga (22 septembrie).
Oita Stadium (40.000 locuri): O altă gazdă a Mondialului de fotbal din 2002. Fanii vor putea urmări aici meciurile din grupe ale Noii Zeelande, Australiei şi Ţării Galilor, precum şi două sferturi de finală.
Kumamoto Athletic Stadium (32.000 locuri): Oraşul, situat în insula Kyushu, cea mai mare a arhipelagului nipon, a dat jucători de clasă rugby-ului din Japonia şi va găzdui meciurile Franţa – Tomga (6 octombrie) şi Ţara Galilor – Uruguay (13 octombrie).
Kobe Misaki Park Stadium (30.312 locuri): Kobe a găzduit Jocurile Mondiale Universitare din 1985, dar în ianuarie 1995 a fost distrus de un cutremur care a făcut 6.500 de victime. La echipa locală de fotbal, Vissel Kobe, activează starul spaniol Andres Iniesta, în timp ce echipa locală de rugby Kobelco Steelers va beneficia de serviciile neozeelandezului Dan Carter.
Higashi-Osaka – Hanazono Rugby Stadium (30.000 locuri): În 1929, aici a fost construit prima arenă dedicată rugby-ului.
Kumagaya Rugby Ground (24.000 locuri): Periferia din Tokyo găzduieşte anual în primăvară un important turneu de rugby universitar.
Fukuoka – Hakatanomori Football Stadium (22.563 locuri): Fukuoka este capitala sportului pentru insula Kyushu. Este oraşul cu cel mai mare număr de jucători de rugby raportat la numărul de locuitori. Aici vor disputa meciuri echipele Franţei, Irlandei şi Italiei.
Kamaishi Recovery Memorial Stadium (16.187 locuri): Cel mai mic stadion de la Cupa Mondială 2019, dar locul încărcat cu cea mai mare emoţie. Oraşul a fost aproape în întregime distrus de tsunami-ul din 11 martie 2011, când au pierit peste 1.000 de locuitori. Arena a fost construită pe ruinele a două şcoli. Peste 400 de elevi şi-au salvat miraculos viaţa, reuşind să fugă cale de 2 km în munţi. Oraşul are o echipă de amatori, care a câştigat şapte titluri la rând, între 1979 şi 1986.
Palmaresul Cupei Mondiale de rugby:
Patru echipe şi-au împărţit titlurile supreme în rugby la cele opt ediţii de până acum ale Cupei Mondiale, înaintea ediţiei a noua, care va fi găzduită de Japonia între 20 septembrie şi 9 noiembrie.
Noua Zeelandă are cele mai multe trofee câştigate, trei, urmată de Australia şi Africa de Sud, câte două, şi Anglia, un titlu.
All Blacks au mai jucat o finală, Franţa are trei finale, toate pierdute, Australia a fost învinsă şi ea de două ori în ultimul act, ca şi Anglia.
Finalele Cupei Mondiale:
2015 (Londra): Noua Zeelandă – Australia 34-17
2011 (Auckland): Noua Zeelandă – Franţa 8-7
2007 (Saint-Denis): Africa de Sud – Anglia 15-6
2003 (Sydney): Anglia – Australia 20-17, după prelungiri
1999 (Cardiff): Australia – Franţa 35-12
1995 (Johannesburg): Africa de Sud – Noua Zeelandă 15-12, după prelungiri
1991 (Londra): Australia – Anglia 12-6
1987 (Auckland): Noua Zeelandă – Franţa 29-9
Lista recordurilor de bătut la CM 2019 din Japonia:
Echipa cu cele mai multe titluri mondiale: Noua Zeelandă 3 (1987, 2011, 2015).
Jucătorii cu cele mai multe meciuri disputate: Richie McCaw (Noua Zeelandă) – 22 (2003-2015) şi Jason Leonard (Anglia) – 22 (1991-2003).
Jucătorii cu cele mai multe participări: Mauro Bergamasco (Italia) – 5 ediţii (1999-2015) şi Brian Lima (Samoa) – 5 (1991-2007).
Jucătorul cu cele mai multe puncte marcate: Jonny Wilkinson (Anglia) – 277 (1999-2011).
Record de eseuri: Bryan Habana (Africa de Sud) – 15 (2007-2015) şi Jonah Lomu (Noua Zeelandă) – 15 (1995-1999).
Record de transformări: Dan Carter (Noua Zeelandă) – 58 (1987-1995).
Record de lovituri de penalizare: Jonny Wilkinson (Anglia) – 58 (1999-2011).
Record de drop-goluri: Jonny Wilkinson (Anglia) – 14 (1999-2011).
Recorduri la o ediţie de Cupa Mondială:
Record de puncte: Grant Fox (Noua Zeelandă) – 126 (1987).
Record de eseuri: Jonah Lomu (Noua Zeelandă – 1999), Bryan Habana (Africa de Sud – 2007) şi Julian Savea (Noua Zeelandă – 2015) cu câte 8 eseuri.
Record de transformări: Grant Fox (Noua Zeelandă) – 30 (1987).
Record de lovituri de penalizare: Gonzalo Quesada (Argentina) – 31 (1999).
Record de drop-goluri: Jonny Wilkinson (Anglia) – 8 (2003).
Recorduri într-un meci:
Record de puncte marcate de o echipă: 145 pentru Noua Zeelandă în meciul cu Japonia (145-17) din 1995.
Diferenţă de puncte între echipe: 142 pentru Australia în meciul cu Namibia (142-0) în 2003.
Record de puncte marcate de un jucător: 45 pentru Simon Culhane (Noua Zeelandă), în meciul cu Japonia (145-17) din 1995.
Record de eseuri marcate de o echipă: 22 pentru Australia în meciul cu Namibia din 2003 (142-0).
Record de eseuri marcate de un jucător: 6 pentru Mark Ellis (Noua Zeelandă) în meciul cu Japonia din 1995 (145-17).
Record de lovituri de penalizare marcate de o echipă: 8 pentru Scoţia şi Franţa în 1995, respectiv Australia şi Argentina în 1999.
Record de lovituri de penalizare marcate de un jucător: 8 pentru Thierry Lacroix (Franţa), Gavin Hastings (Scoţia) în 1995, respectiv Gonzalo Quesada (Argentina), Matt Burke (Australia) în 1999.
Record de transformări reuşite de o echipă: 20 pentru Noua Zeelandă în meciul cu Japonia din 1995.
Record de transformări marcate de un jucător: 20 pentru Simon Culhane (Noua Zeelandă) în meciul cu Japonia din 1995.
Record de drop-goluri marcate de o echipă: 5 pentru Africa de Sud în meciul cu Anglia din 1999.
Record de drop-goluri marcate de un jucător: 5 pentru Jannie de Beer (Africa de Sud) în meciul cu Anglia din 1999.