S-a tras cortina peste prima parte a întrecerii de fotbal din Liga a 4-a Bihor. O întrecere parcă mai liniștită ca niciodată. Dacă la ora asta, CAO Oradea, liderul întrecerii cu maximum de puncte se gândește deja la baraj, ceea ce urmează în sezoanele viitoare va fi de-a dreptul hilar. Nu e simplu să obții 15 victorii în tot atâtea jocuri oficiale, plus cele din Cupe României. Și este meritul conducerii adminsitrative, tehnice, jucătorilor, și celor implicați în viața unui club care poate scrie istorie. În niciun caz nu se concepe să nu se promoveze sau mai bine zis să nu se câștige barajul în condițiile în care ai două șanse și anume tur/retur.
În ultimele sezoane bilențul campioanelor județene a fost negativ, dar acest aspect se poate schimba. Problema ce amia mare este ce se va întâmpla din sezonul 2020-2021.
Nicio echipă, sau mai bine spus niciun club din Bihor nu are sau nici măcar nu se gândește să-și fixeze ca obiectiv promovarea, sau măcar ajungerea la baraj. Condiții de a spera sau măcar a încerca au echipele din fruntea clasamentului ectual, dar oare vor. Sunt pregătite. Să o spunem pe aia dreptă, ar fi un dezastru să nu promoveze CAO sau mai bine zis bani aruncați aiurea și încă un an în mediocritate. E nevoie de toate pânzele sus pentru promovare.
La prima vedere, Borșul sau Sântandreiul ar putea lejer, dar absolut LEJER să susțină o activitate în eșalonul al treilea, bine gândită. Totul depinde doar de ei. LPS-ul sau CSM-u produc talente care au putea lângă jucători cu experiență și cu o anumită valoare să facă pasul spre nivelul următor.
E pe undeva normal ca județul Bihor să aibă în cel mai scurt timp trei echipe în Liga a 3-a, Luceafărul (deși doar cu numele), CSC Sânmartin și optimist CAO. Rămân optimist și sper ca fotbalul la fel ca și celelalte sporturi în Bihor să se deszvolte mereu.
About Author
