De doar câteva minute s-a încheiat finala finalelor din ediția 2019-2020 a Ligii Campionilor. O premieră absolută și anume Bayern Munchen a câștigat toate meciurile pe care le-a jucat. Și finala, la limită scor 1-0 în fața PSG-ului, dar pe undeva pe deplin meritat.
Încă o dată mi s-a confirmat, dacă mai era nevoie că jucătorii foarte buni, sunt rari și ajung la cluburile mari nu doar pentru că evoluează bine, pentru că în primul rând sunt inteligenți. În teren și în afara lui.
Am văzut un Thiago, incredibil, perfect tactic, expert în pase decisive și extrem de bine organizat în joc. Am văzut un Lewandowski care poate preda lecții de cum să joci în atac, cum să protejezi fiecare balon și cum să-ți menții forța pe tot parcursul unui meci. Rar se poate afirma despre orice sportiv acest aspect. Poate Michael Jordan mai era așa, sau mai știu eu, Maradona, doar în unele momente.
De aceea Bayern este la un nivel absolut fantastic, indiferent de numele adversarului. Iar despre Neuer, nu e momentul să afirmăm nimic, nu gâsesc adjectivele potrivite. Portarul este pus în poartă să apere, spunea o tentativă de antrenor care te alerga pe vremuri mai mult decât pe atleții de mare performanță. Da este pus să apere, dar să îți dea și o anumită siguranță, atunci când trebuie sau mai bine spus, atunci când e nevoie.
Nu pot să mă gândesc acum, cu ce ne-am mai putea surprinde Bayern în viitor. Eventual cu un nou record de goluri marcate, sau cu un record kilometrii alergați de fiecare jucător în parte.
Cea mai mare parte a antrenorilor de fotbal din lume, și nu glumesc, au de învățat de la un meci al lui Bayern Munchen. Indiferent de competiție. Fiecare jucător în parte încearcă să-și facă treaba cât mai eficient, iar de aici se poate naște o așa zisă perfecțiune. Binențeles prin valori, care valori înțeleg în primul rând mintal jocul de fotbal.
În general jucătorul de fotbal care are calitate poate progresa până la un punct. Aici el se mulțumește la ce nivel a ajuns. Un jucător inteligent sau mai bine spus, care nu e prost este în primul rând conștient că progresul poate fi unul semnificativ atunci când ești capabil să înțelegi anumite instrucțiuni. Nu mai folosim cuvântul profesionist, sau academie că nu e normal, jignesc o grămadă de fotbaliști din România. Prefer să nu o fac, nu merită.
Îmi doresc să mai văd un singur român care poate să se apropie de un astfel de nivel. Fundaș stânga, sau mijlocaș de bandă, cum le place unora să spună. Dar să văd, din păcate perspectiva este extrem, extrem de sumbră și nu cred că în viața asta o să mai văd așa ceva. Poate în cealaltă, dar mă îndoiesc de pe acum…
About Author
