După victoria tricolorilor din Austria, le spuneam celor apropiați, că așa în general, românii după o astfel de victorie, trei meciuri se odihnesc.
Doamne ce aș fi vrut să nu fi avut dreptate. Nu sunt mama omida, dar nici mincinosul de Dragomir, care merge la plesneală.
Îmi puteam imagina că tricolorii nu sunt capabili să câștige în Islanda din mai multe motive. Dar să iei patru de la Norvegia și să zici că e o echipă bună nu pot să accept. Atunci Germania, Spania, Italia sau Franța sunt supervalori pentru care noi suntem doar jaloane.
Entuzismul lui Mirel Rădoi nu-l ajută deloc. Pițurcă a fost cel mai șmecher. Știa că jucătorii au o valoare limitată și jucau doar ce știau. Și anume nimic.
Stăteau pe două linii și din când în când mai treceau mijlocul terenului. Vezi meciul cu Olanda de la Europene când pur și simplu ăia stăteau pe spate, și noi îi așteptam.
Mirel Rădoi nu a înțeles un lucru simplu: sistemul de joc îl adaptezi în funcție de ce jucători ai la dispoziție și nu invers.
El forțează să joace ofensiv, o echipă care gâfâie după primele 15 minute cu jucători care pur și simplu nu au viteză și nu pot face față duelurilor 90 minute. În fața porții nu te mai poate ajuta decât valoarea individuală. Dar aici suferim.
Indiferent de numele jucătorilor (cu mici excepții Stanciu poate), niciun jucător al naționalei nu poate depăși un adversar în relația unu la unu, indiferent de dinamica jocului. Nu au forța, precizia sau tehnica necesară.
În orice meci important, Deac sau Maxim înoată pe bandă. Probabil că în benzi cu Man sau Mihăilă, în câțiva ani vom arăta altfel. Dar mai e pănă acolo. În noiembrie mai avem două meciuri și vine analiza. În primul rând cine o face, Mihai Ștoichiță cu ai lui, care văd perspectiva dar nu văd deloc problema sau nu o pot elimina. Nu e normal ca Rădoi să plece ar fi bine să aibă continuitate. Atât timp cât înțelege că echipa națională nu beneficiază de jucătorii de geniu din trecut care pot face față la un astfel de nivel. Trebuie să scoți maxim din mediocritatea unora, care poartă nume grele, dar pasează mai mult cu adversarul decât cu ai noștrii când intră pe teren.
Categories
Colțul editorialistului