S-a ajuns din nou la finalul unui an… Un an 2021 modest din punct de vedere al rezultatelor sportive la nivel național. Binențeles că Bihorul nu putea face excepție. În ultimii ani, fie că ne place sau nu, sportul bihorean a luat-o ușor dar sigur la vale. Motivele sunt multiple, iar acest element de scuză, PANDEMIA pur și simplu mă scoate din sărite. Cred că sunt singurul care o spun cu voce tare și răspicat, că principalii vinovați a acestei situații sunt toți cei implicați. Lipsesc pur și simplu, antrenorii în adevăratul sens al cuvântului, specialist într-un domeniu, care trebuie să fie tată, pedagog, meseriaș și înainte de toate un om corect. La acesta din urmă capitoul suntem pur și simplu de nerecunoscut.
Și acum sunt antrenori care iau bani de la copii pentru diferite facilități. Și știu ce vorbesc. Sunt antrenori care merg în concediu în plin sezon, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Problema că lor li se pare o normalitate acest aspect. Care nu e deloc așa. Nu mai vorbesc de părinți, care nu am simțul realității și dau speranțe deșarte unor copii incapabili să ajungă la un nivel la care își dorește părintele. Iar lucrurile pot continua. Când ai contact cu un antrenor sau un conducător de club, automat îți spun realizările, totul e perfect iar rezultatele sunt așa cum sunt.
Când întrebi de probleme, se schimbă la față, se fac că plouă și uită să îți spună multe. Nu multe, foarte multe nerealizări personale. Dar la laude, numărul unu. Și sunt convins că vor continua așa. Mentalitatea asta, că merge și așa nu se va schimba. E nevoie de un alt material uman, ceea ce nu este capabil să ofere mapamondul. De multe ori stau să mă întreb, peste hotare e la fel oare. Nu imi imaginez aceleași metode de lucru ca și la noi, în care antrenorii sunt mulțumiți că sunt prieteni cu părinții, iar părinții sunt în culmea fericirii când antrenorii mint mai ceva ca și politicienii. Să fim corecți, nu chiar toți, dar marea majoritate.
Am eliminat cu siguranță practicile în care antrenorii decontau facturi de la construcții sau mase platice, spunând cu au fost la concurs. Și clasamentele unor competiții la care copii nici nu erau prezenți. Eu personal, așa cred. Sinceritatea din sport este mereu îmbricată în haine frumoase. Nu înțeleg ce au de pierdut dacă spun adevărul. Încrederea se câștigă în timp, iar nu te poți minți tu pe tine la nesfârșit.
Oare fac o greșeală dacă vreau să schimb ceva în viitor. Poate fi o greșeală să fii corect cu tine însuți, nu cred… Sper să pot să scriu și alte idei principale total schimbate și sportivii bihoreni să ajungă din nou la olimpiadă, campionate mondiale sau europene. Visez eu la ziua aceea care totuși cred că va veni.