Adio Lajos Sătmăreanu. Mulțumim pentru tot.
În dimineața asta, Bucureștiul a părut mai tăcut decât de obicei. Parcă și troleele s-au mișcat mai încet, iar fotbalul românesc și-a pierdut un colț de inimă. Lajos Sătmăreanu a plecat. Nu brusc. Nu dramatic. A plecat cu discreția aceea care i-a definit și cariera, mereu acolo, mereu atent, mereu fără greșeală.
A fost un om pe care îl poți uita dacă nu ești atent, dar dacă l-ai cunoscut, îl porți cu tine mereu. Născut la Salonta, acolo unde cerul parcă stă mai aproape de pământ, Lajos a crescut cu mingea și cu bunul simț. Și nu s-a dezis niciodată de ele. A ajuns la Steaua într-un timp în care fotbalul era încă poezie scrisă cu crampoane, nu cu hashtaguri. A jucat 13 ani în tricoul roș-albastru, dar n-a fost doar fundaș, a fost zid, suflet și lecție.
Pe Beckenbauer l-a avut adversar, dar în Lajos a întâlnit un egal. Pășea pe teren cu o liniște care stingea teama. În Mexic, la Mondialul din ’70, când toți se uitau la Pelé, noi ne uitam la el. Era acolo pentru noi, pentru toți băieții care băteau mingea pe străzi visând să fie Steaua sau România. Nu voia glorie. Voia să-și facă treaba. Și și-a făcut-o până la capăt.
După retragere, a rămas în iarbă, aproape de băieții tineri, arătându-le cum se ține poziția, cum se joacă simplu, cum nu se trage de timp, cum se joacă… curat. Lajos n-a fost niciodată corupt de mizeria care a venit peste fotbal. A rămas fidel eleganței. A rămas vertical. A fost genul acela de om pe care îl suni să-l întrebi ceva despre fotbal și el îți spune, calm: „Joacă-l cu suflet.”
Astăzi, sufletul lui s-a dus. Poate către un stadion în care tribunele sunt pline cu cei plecați înaintea lui – Dobrin, Nunweiller, Balaci… Poate că acolo e un meci etern, în care Lajos și Beckenbauer joacă din nou, pe iarba cerului. Poate că și acolo apără flancul drept, cu aceeași precizie, cu aceeași tăcere.
Și dacă vreo generație viitoare va întreba cine a fost Sătmăreanu, să le spunem simplu: un om care a apărat nu doar poarta, ci onoarea fotbalului. Și n-a greșit niciodată.
Odihnește-te în lumină, Lajos. Ai fost și vei rămâne fundașul nostru etern.
About Author
