O coloană care urcă, un standard care nu se oprește. Coloana Infinitului nu are început și nici sfârșit. Este o succesiune de module identice, construite pentru a sugera continuitatea, ritmul și aspirația.
Acum 50 de ani, la Montreal, Nadia Comăneci a făcut exact acest lucru în sport: a stabilit un standard care nu se închide într-un moment, ci continuă să inspire generații.Prima notă de 10.00 nu a fost finalul unei povești, ci începutul ei.
Brâncuși a lucrat ani de zile pentru a ajunge la forma pură a Coloanei. Nadia a repetat de mii de ori fiecare element pentru a ajunge la execuția perfectă.
În ambele cazuri, perfecțiunea nu este un accident. Este rezultatul unei discipline radicale și al unei viziuni clare.
Coloana Infinitului și nota de 10.00 sunt expresii diferite ale aceluiași adevăr: limitele există pentru a fi depășite.
About Author
