Finala Cupei Spaniei la superlativ! Superbă atmosferă și fabulos meci! Real Sociedad și Atletico Madrid fac cinste fotbalului spaniol cu un meci care a avut de toate! Patru goluri, ocazii uriașe și un suspans prelungit până la loteria penalty-urilor.
Doi jucători crescuți în propria academie și consacrați deja în echipă au marcat golurile prin care Sociedad a condus-o de două ori pe Atletico. Barrenetxea încă din primul minut, un jucător de 24 de ani dar aflat deja la al optulea sezon la prima echipă, și Oyarzabal din penalty în prelungirile primei reprize după ce Lookman reușise inițial să egaleze. Căpitanul lui Sociedad este de asemenea un produs al Academiei, încă nu a împlinit 29 de ani dar joacă acum în al unsprezecelea sezon la echipa care l-a crescut.
Ce poate fi mai frumos de atât? Să marchezi într-un meci cu trofeul pe masă pentru echipa pe care o iubești de copil și care nu este deloc obișnuită cu trofeele într-o lume cu Real Madrid și Barcelona? Ei bine, să marchezi chiar golul decisiv, să dai ultima lovitură din seria penalty-urilor. Dacă marchezi, ești mare, clubul tău câștigă trofeul și într-o lume atât de mică devii nemuritor. Îl cheamă Pablo Marin, are 22 de ani, este de asemenea un produs al clubului și el și-a asumat răspunderea executării ultimului penalty din serie. Atletico și Sociedad ajunseseră la departajarea finală după cu Julian Alvarez reușise să egaleze cu un șut superb în minutul 83, iar apoi nimeni să nu găsească golul victoriei în reprizele de prelungiri. Așa s-a ajuns la loteria penalty-urilor unde Atletico a ratat primele două lovituri, dar mai bine continuăm cu fericiții și spunem că portarul Marrero a apărat execuțiile lui Sorloth și Alvarez, și care ghiciți ce, este de asemenea un produs al Academiei lui Sociedad, are doar 24 de ani și este cotat la aproximativ jumătate de milion de euro, asta pentru că Marrero este al doilea portar al echipei și titularul de Cupă. Incredibile imaginile cu pasiunea care se citea în ochii lui Marrero și Marin, jucători care nu de mult erau doar niște puști obișnuiți ce mergeau la școală și se uitau la televizor visând că o să ajungă și ei acolo cu echipa de suflet.
Frumoasă pasiunea lui Sociedad, dar la fel de frumoasă și pasiunea învinșilor. Incredibile imaginile de la finalul meciului cu fanii lui Atletico plângând, și când vezi atâtea lacrimi la o finală de Cupă, nu poți să nu-ți imaginezi suferința și frustrarea de la două finale de Champions League pierdute tocmai în fața rivalului din oraș, vecinul mult mai bogat și mai titrat. Atletico, la fel ca Sociedad, nu este neapărat obișnuită cu trofeele într-o lume cu Real Madrid și Barcelona, chiar dacă are semnificativ mai multe decât bascii, dar mult mai puține decât băieții mari și poate decât ar merita. Acum speranța lui Atletico ar fi că a reușit să ajungă între ultimele patru echipe din Champions League și acolo nu mai e Real. Simeone este un antrenor mare, practic Atletico se identifică cu el în ultimul deceniu, și sigur are metodele lui să refacă moralul echipei după această loterie pierdută pentru că la nivelul ăsta nu e suficient să fii doar antrenor, trebuie să fii și psiholog, iar un om care a reușit să o transforme pe Atletico și să câștige nesperat titlul într-o cursă cu Barcelona lui Messi și Realul lui Cristiano și să joace șase finale europene, dintre care patru câștigate, câte două în Europa League și Supercupa Europei, sigur este. Pentru fanii care plângeau azi în tribune și pentru toată durerea din finalele cu Real, personal, mi-ar plăcea ca Atletico să câștige în acest sezon trofeul Champions League.
Dar până la dubla lui Atletico cu Arsenal rămâne bucuria lui Sociedad pentru că băieții lui Simeone sigur vor să uite acest meci. În schimb, Sociedad va sărbători mult timp abia a patra Cupă din istorie care se adaugă lângă succesele din 1909, 1987 și 2020.
About Author
