Duminică seara s-a încheiat una dintre cele mai slabe perioade ale sportului bihorean din ultimii ani. Trei sporturi importante de echipă au dezamăgit profund prin rezultatele obținute în condițiile în care existau speranțe de mult mai bine. Totul a început joi seara atunci când secția de baschet a CSM Oradea a pierdut în Oradea Arena în fața marii rivale din Cluj și pur și simplu au ratat printre degete titlul de campioană națională.
Au condus cu scorul de 2-0 la general dar din păcate pentru ei au pierdut următoarele patru jocuri și automat medaliile de campioni. Se pot reproșa multe baschetului și celor care condus, un lucru este sigur, sunt bani privați, sunt bani care vin din dorința de a face performanță și trebuie să se justifice la finele sezonului fiecare investiție, dacă merită sau nu făcută.
Se fac o serie de reproșuri către președintele CSMului Șerban Sere că atenția îi este îndreptată doar spre baschet și că cei mai mulți bani sunt băgați în această secție. Nu sunt avocatul nimănui, doar repet, sunt bani atrași din privat, fiecare face ce dorește cu banii lui, iar o secție care te reprezeintă în Europa nu e așa ușor de realizat.
Vineri, un nou eșec de astă dată greu de digerat, faptul că poloșitii bihoreani au pierdut în bazinul propriu în fața Stelei, de o manieră categorică. Primele două eșecuri au venit în capitală, iar cel de-al treilea și ultimul la bazinul din Oradea. De-a dreptul incredibil.
În urmă cu un an, Steaua câștiga titlul în fața CSM-ului. Aceștia din urmă au transferat practic întreaga echipă din capitală la Oradea pentru a repeta performanța, doar schimbând culoarea cîștilor. Când colo, ce să vezi. Oradea era de nerecunoscut. O atitudine care nu ce caracterizează sub nicio formă și o înfrângere care era privită ca și perfect normală. Nu, NU, e normală deloc, o înfrângere și un sezon foarte slab cu o echipă care a beneficiat de toate condițiile propice performanței, dar care a rămas datoare la acest nivel.
După câteva zile a greu să descriu în cunvinte sentimentul pe care suporterii lui FC Bihor l-au avut la finele unui joc cu Ungheni, pierdut pe propriul teren în fața la a peste 5 000 de oameni. Un eșec care te pune pe gânduri, un eșec care practic te trezește la realitate. Ce li se poate reproșa băieților … nu prea multe. Tot ei cu staff-ul au dus echipa pe prima poziție, tot ei ne-au adus bucurii în sezonul regulat și tot ei ne-au și dezamăgit.
Faptul că au jucat cu tract și într-o tensiunea de nimeni înțeleasă, faptul că exprimarea lor a fost deosebiet de modestă și mai ales faptul că nu au știut să gestioneze unele momente pozitive. Nici măcar la pauză nu au reușit să se liniștească să se calmeze și să intre ptractic în control pe dreptulghiul verde.
Este un aspect la care trebuie lucrat în continuare. În mod normal, ar trebui o analiză e fiecarui jucători în parte și o serie de măsuri pentru a nu se ajunge a treia oară în aceeași situației. De două ori consecutiv au ratat prezența în finala barajului. doar că în general la FC Bihor este ca și la sanatoriu, nimic nu se întâmplă, totul este superb, nimeni nu plătește la eșecuri, nimeni nu e vinovat.
Duminică seara cum eșa de așteptat, Clujul s-a încoronat pentru a treia oară campioană la baschet în fața CSM-ului care a făcut din nou un meci slab. Preastațiile bune din primele două runde nu au mai fost repretate iar campioana nu poate fi contestată. Așa s-a scris istoria sportului unui oraș în care li se reproșează edililor faptul că nu investesc destul, faptul că Consiliul Județean Bihor nu se implică activ în sport și faptul că diferite persoane au interese proprii și le pun înaintea intereselor sportului. Greu de demonstrat asta!!!
About Author
