Oameni cu decizii proaste nu au ce căuta în sport

Într-o țară în care sportul pe schiuri strălucește doar în înghesuiala de pe pârtiile de la Poiana Brașov, cea mai bună schioare profesionistă va privi Jocurile Olimpice de iarnă la televizor. Ania Monica Caill și-a obținut prin muncă dreptul de a fi prezentă de la Beijing, dar unii nu au vrut să o treacă pe lista olimpică. Federația Română de Schi-Biatlon, cu îngăduința Ministerului Tineretului și Sportului și Comitetului Olimpic și Sportiv Român, i-a blocat drumul către a treia participare olimpică. De ce? Nu știm, pentru că toți cei cu responsabilitate s-au ascuns. Și au mers pe principiul “Câini latră, ursul merge!”.


Orice copil știe că premiul întâi este primit de cel mai bun. Sau cel puțin așa era pe vremea când eram eu copil. Între timp, premiul întâi merge la copilul ai cărui părinți au buzunarele doldora sau la cel care se dă mai bine pe lângă profesori. Că dacă vreunul de la catedră are pata pusă pe tine, poți să te dai peste cap. Tot pe locul al doilea o să fii, indiferent cât ai arăta că ești mai bun. Cam așa se întâmplă și în schiul românesc.

Cea mai bună schioare din România nu merge la Jocurile Olimpice de la Beijing. De ce? Nu știm, că nimeni dintre cei cu responsabilitate în acest sens nu catadicsește să ne spună. De parcă s-ar face lotul olimpic pe persoană fizică și nu este nevoie să fie date măcar ceva explicații.

Poziția struțului
La 26 de ani, Ania Monica Caill este cea mai bună schioare română. Da, poate vă păcălește numele, dar prin vene îi trece sânge neaoș. Mama româncă, tatăl francez. În urmă cu un deceniu, câștiga Campionatele Naționale ale Franței la categoria sa de vârstă. Pe urmă, s-a gândit să reprezinte România. Și a făcut-o cu demnitate, chiar dacă nu s-a remarcat prin mari performanțe. Normal, că nu prea strălucim noi, ca nație, la schi. A ajuns la două ediții ale Jocurilor Olimpice, a participat la etape de Cupă Mondială, și-a îmbunătățit serios prestațiile, și-a făcut treaba cum a putut mai bine. Și a fost cea mai bună pe schiuri dintre tricolore.

Dar nu merge la Beijing pe motiv că nu vor unii. De ce? Este vreo strategie, este ceva personal? Nu știm, pentru că de la Federația Română de Schi și Biatlon și până la Ministerul Tineretului și Sportului și, mai ales, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, nimeni nu vrea să explice.

Complici prin absență
El însuși olimpic, ministrul Eduard Novak a făcut o postare de susținere a sportivei, apoi a șters-o. Câteva zile mai târziu, s-a eschivat și a dat-o pe federație. Mihai Covaliu a tăcut mâlc. Surprinzător, mai ales că președintele COSR este un fost campion olimpic. Și știe ce reprezintă pentru orice sportiv o participarea la Jocurile Olimpice.

Abia când nu a mai fost nicio șansă ca Ania să meargă la Beijing, au făcut un exercițiu de imaginație. Novak a cerut demisia președintelui federației, iar COSR a decis să oprească finanțarea federației. Care în ultimii 4 ani a primit 10 milioane de euro.
Prea târziu, răul a fost deja făcut.

Pe merit, dar nu la noi!
Iar federația, care pare o organizație cu circuit închis, ce ne-a spus? Mai întâi, justificarea a fost că trimite o sportivă mai tânără. De viitor, spune federația. Poate ar fi fost de înțeles. Dar România a primit dreptul de a mai trimite o schioare, tocmai datorită rezultatelor obținute de Ania. Și federația a ales să refuze locul. Fără vreo explicație. Și atunci, putem să ne gândim că este ceva personal? O răfuială internă cu costuri olimpice pentru România?

Nu știm prin ce trece Ania, că nici eu, nici voi nu am fost blocați în drum spre Jocurile Olimpice. Poate că plânge, poate că este nervoasă. Asta când nu se pregătește pentru o nouă cursă de Cupă Mondială. Dar undeva, în mintea sa, tot este un semn de întrebare: “De ce am ales România și nu o țară unde meritocrația chiar este un principiu de bază?”

P.S.
Unul dintre cele mai mari branduri de echipament sportiv de iarnă din lume, Salomon, a decis să renunțe la orice asociere sau colaborare cu Federația Română de Schi și Biatlon, pe durata mandatului actualei conduceri.
Un semn clar că firma franceză și subsidiara sa din România chiar au principii. Respectă munca și îi apreciază pe cei mai buni.

About Author