Am mai spus-o și o repet mereu.
Secția de bacshet a CSM Oradea intră în istoria negativă a jocului cu mingea la coș.
Nu știu în lume, nu știu în ce statistică o echipă de club a jucat șapte finale ale Cupei României și le-a pierdut toate. Absolut uluitor.
Șapte finală de cupă pierdute unele într-o manieră mai mult decâtincredibilă. Cualte cuvinte nu cred că pe globul pământesc mai există o echipă care să fi jucat șapte finale de cupă și să nu fi câștigat nici măcar una.
Așa pe sărite cu același antrenor fixist și de multe ori cu bilețele pe care nici el nu știe ce stă scris, CSM Oradea a reușit contra performanța să piardă o finală cu Energia Târgu Jiu de la scorul de 20-4 la finele primului sfert.
Antrenor la Târgu Jiu era cipriotul Antonis Constantinides.
În urmă cu trei sezoane Oradea juca în finala Cupei României cu Voluntari. Au avut la primul sfert 16-0, iar în minutul 12, scorul arăta 18-2, dar stupoare. Au pierdut pe final de joc nimeni nu știe cum și nimeni nu își asumă responsabilitatea unor astfel de eșecuri.
De asemenea la Cluj, am fost prezent la meciul cu Dinamo când am câștigat fără probleme, iar Sibiul a bătut Clujul la el acasă. În finală, Hardy care nu a jucat deloc cu Cluj ne-a bătut de unu singur, această bancă tehnică visând la regina măseluță nu agăsit antidotul potrivit pentru a opri un singur jucător. Care a fost decisiv…În urmă cu doar câteva zile au jucat finala la Constanță cu U BT și din nou ceva nu a funcționat.
Clujenii nu au făcut un meci foarte bun, dar au fost mai buni ca Oradea care, trebuie să o spunem nu s-aridicat la nivelul competiției sau așteptărilor. Problema că nimeni nu își asumă responsabilitatea unor eșecuri cu adevărat incredibile care te face să te întrebi care este adevărata valoare a echipei.
Președintele își face treaba la maxim, asigură toate condiițiile necesare doar nu o să joace el. Banca este câtodată blocată așa în timp, cere timp de odihnă și 50 secunde fac plimbări aiurea după care în zece secunde transmit indicațiile care sunt uitate până pe teren. De jucători nu mai vorbim. Când ai nevoie de responsabilitatea unii atât pot, alții fug de ea, iar pe români în niciuncaz nu te poți baza. Le tremurămână parcă au parkinson. Ca, despre aste vorbim când e vorba de o seșcție incababilă să câștige un trofeu din … șapte încercări.
About Author
